Părțile interesate de economia socială

Profiturile din organizațiile din sectorul trei sunt supuse condiției nedistribuirii, pentru a fi reinvestite în producerea calitativ superioară și eficientă a bunului comun.

A treia categorie principală de părți interesate implicate în promovarea economiei sociale este reprezentată de întreprinderi (mediu economic). Mediul economic sprijină înființarea de întreprinderi sociale sau promovează dezvoltarea celor deja stabilite. Strategiile RSC (Responsabilitate Socială Corporativă) pot contribui direct sau indirect la dezvoltarea economiei sociale. Unele companii mari din România obișnuite cu societatea civilă întreprind campanii de responsabilitate socială din ce în ce mai vizibile.

Întreprinderile pot sprijini, de asemenea, dezvoltarea economiei sociale în parteneriat cu instituțiile statului prin intermediul înființării de fonduri de garantare a microcreditelor pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor sociale.

Ca urmare a dezvoltării economiei sociale, mediul economic beneficiază de anumite avantaje. Implicarea companiilor în activități sociale creează un nou tip de antreprenoriat, cel social și creează un mediu de afaceri etic. Cu toate acestea, în România este încă nevoie să dezvoltăm o cultură specifică antreprenoriatului social.

Integrarea pe piața muncii a persoanelor vulnerabile este în prezent cel mai vizibil element al economiei sociale. Entitățile economiei sociale sunt părți interesate importante în procesul de inovare socială prin intermediul bunurilor create și serviciilor furnizate. Este o legătură directă între dezvoltarea economiei sociale și dezvoltarea locală. Astfel, aceste entități au anumite avantaje față de ceilalți actori: obiectivul principal al entităților din economia socială este de a servi comunitatea. Administrarea democratică a acestor entități este un element care duce la dezvoltarea locală, deoarece acest tip de guvernanța permite identificarea nevoilor și a resurselor locale și oferă soluții optime la problemele locale. Caracterul autonom al entităților din economia socială constituie un element de valoare adăugată, deoarece acestea nu sunt gestionate de instituțiilor publice și, prin urmare, nu sunt supuse deciziilor factorilor politici.