Nevoia de a adapta instruirea studenților la provocările pe care ni le oferă societatea a crescut în ultimii ani. Abilitățile necesare în trecut nu sunt în mod necesar relevante pentru o lume în curs de dezvoltare științifică și tehnologică. Învățarea autentică a venit ca o abordare a predării din constructivism, unde cursanții sunt participanți activi la propria instruire.
În majoritatea școlilor din întreaga lume, elevii își părăsesc sălile de clasă doar cu instrumentele pe care le oferă profesorii. Aceste instrumente constau în cunoștințe și abilități pe care le dobândesc pe parcursul dezvoltării lor. Ei bine, asta nu mai este de ajuns! Reproducerea informațiilor de către elevi nu mai poate asigura tranziția în cetățeni activi care contribuie la piața muncii.
În încercarea găsirii unei soluții la aceste probleme, educatorii și experții în domeniu au încercat să găsească o abordare nouă. Această abordare dorește să stârnească interesul și motivația elevilor. Astfel, li se poate oferi un set de abilități necesare pentru a face față societății secolului XXI.
Învățarea autentică permite dobândirea de noi tehnici și abilități orientate către aplicabilitatea în viața reală.
Până acum, nu a apărut niciun model de învățare autentică ce să poată fi folosit ca etalon la nivel mondial. Prin urmare educatorii trebuie să își adapteze interpretările abordării pentru a se potrivi nevoilor elevilor lor. Cu toate acestea, experții în domeniu au menționat câteva caracteristici comune:
- Aplicabilitatea sarcinilor în lumea reală
- Învățare interdisciplinară
- Învățare dirijată de elev
- Cercetare deschisă
- Explorare și colaborare
- Discursul public
- Gândire de ordin înalt
- Stăpânirea conceptelor cheie
- Flexibilitatea mediului de învățare și a resurselor
Să le explorăm puțin:
1. Aplicabilitatea sarcinilor în lumea reală duce la învățarea autentică
Îndrumarea elevilor înspre a rezolva sarcini reflectate în viața reală crește motivația elevilor. Rezolvarea sarcinilor le oferă cunoștințe care sunt semnificative în afara clasei. Procedând astfel, elevii învață relevanța a ceea ce studiază. Cu o învățare autentică, elevii pot face alegeri informate în carieră, fiind mai bine pregătiți pentru viața de după școală. Mai mult, învățând prin rezolvarea problemelor din viața reală, studenții rețin mai bine informațiile. Fiind capabili să o înțeleagă mai bine, acest lucru se traduce printr-un transfer al informațiilor la un viitor muncitor.
2. Învățare interdisciplinară
Predarea interdisciplinară este unul dintre cele mai importante aspecte ale învățării autentice. Studenții interpretează o problemă, o văd din mai multe perspective, adesea legate de diverse domenii de studiu. Această metodă oferă studenților șansa de a analiza situațiile din diferite unghiuri. Astfel, ajung în postura de a lua o decizie informată asupra soluțiilor posibile.
3. Învățare dirijată de elev este învățarea autentică
Învățarea autentică se concentrează doar pe asta: învățare, nu predare. Profesorul este doar facilitatorul, ghidul, oferind studentului sarcini bine gândite și concepte de care au nevoie. Studenții devin capabili să rezolve probleme și pentru a dobândi abilități pe care le pot folosi în viața reală. Studenții trebuie să se implice în sarcini și situații cu care sunt sau nu familiarizați. Ei își dau seama că au nevoie de cunoștințele care derivă din aceste situații și rămân motivați să învețe. În plus, chiar își asumă stăpânirea învățării și se implică în tot ceea ce presupune procesul. Studenții trec de la stabilirea sarcinilor, la procesul de rezolvare a problemelor și la etapa de evaluare.
4. Cercetare deschisă
Orice sarcină dată necesită elevilor să ajungă la o concluzie sau la o soluție. Cu învățarea autentică nu există un rezultat predeterminat. Elevii pot veni cu diferite soluții care pot fi testate printr-o varietate de mijloace. Și aceasta este frumusețea abordării. Elevii lucrează cu dăruire știind că există mai multe răspunsuri posibile. Chiar și profesorul ar putea să nu le cunoască. Profesorii modelează comportamentul pe care un elev ar trebui să-l aibă. Ei îi determină pe elevi să se simtă mai confortabili cu expresia „nu știu”. La final, ei ajung să schimbe această expresie în „nu știu încă”.
5. Explorare și colaborare
Când imită situații din viața reală, elevii trebuie să rezolve sarcini concepute de obicei pentru a fi abordate în grup. Acest lucru le dezvoltă abilitățile de lucru în echipă, cum ar fi spiritul de echipă, colaborarea și conducerea. Elevii învață să dea instrucțiuni, explicații, argumente și justificări. Arătând altor grupuri descoperirile lor, ei deschid ușa către feedback-ul colaborativ. Acest feedback adaugă capacitatea de adaptare la lista de abilități pe care elevii le dezvoltă prin învățare. Acesta este un proces în sine, și nu un produs final.
6. Discursul public determină învățarea autentică
Feedback-ul pe care elevii îl primesc de la colegii lor este valoros, dar nu suficient. Expunându-și constatările unui public, cum ar fi studenții din alte clase, aceștia își vor trata mai în serios cercetarea. Ei vor trebui să-și arate și capacitatea de a convinge, justificându-și concluziile. Primind răspunsul comunității la munca lor, studenții simt că munca lor este importantă și poate aduce beneficii societății.
7. Gândire de ordin înalt
Gândirea critică este dezvoltată în această abordare. Studenții trebuie să analizeze sarcina și să adune informații. Ei ajung să o sintetizeze, să conceapă o soluție sau un produs, să-l materializeze și să-l evalueze. Aceste acțiuni contribuie enorm la performanța elevilor și la susținerea lor, deoarece sunt o parte intrinsecă a mediului de lucru.
8. Stăpânirea conceptelor cheie ajută la învățarea autentică
Scopul principal al aplicării învățării autentice în școli este de a motiva elevii să-și depășească standardele. Ei ajung să fie capabili să-și evalueze propria învățare. Abilitățile din viața reală sunt dobândite prin stăpânirea conceptelor cheie. Stăpânirea conceptelor se manifestă prin capacitatea de a le aplica în procesul de rezolvare a problemelor. În timp ce fac acest lucru, elevii devin, de asemenea, conștienți de propriul nivel de învățare. Elevii devin capabili de autoevaluare, ceea ce este necesar atunci când reflectă asupra propriilor rezultate.
9. Flexibilitatea mediului de învățare și a resurselor
Elevii devin atât de implicați în educația lor încât pot chiar influența mediul lor de învățare. Împreună cu profesorii lor, pot rearanja sala de clasă, pot alege diferite dispozitive pentru învățare. Alternativ, pot chiar opta pentru scaune flexibile și chiar își pot selecta propriile resurse în căutarea soluțiilor. În acest fel, elevii se simt mai independenți, mai autosuficienți și plini de resurse.
Ce să rețineți despre învățarea autentică
Din punctul meu de vedere, învățarea autentică este o abordare centrată pe elev. Cursanții acționează pentru propria lor dezvoltare, având propriile valori și așteptări, experimentând învățarea ca un proces bazat pe realitate.
Învățarea autentică implică toate domeniile învățării: cognitiv, afectiv, psihomotor și psiho-social. Astfel, învățarea autentică a fost deja descrisă în diferite abordări mai cunoscute profesorilor. Învățarea autentică promovează aceleași valori de bază, concentrându-se pe aplicabilitatea cunoștințelor în afara pereților clasei.
